- dáunã
- s. f. (sil. dã-u-), g.-d. art. dáunei; pl. dáune
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
dáunã
Look at other dictionaries:
dăuna — DĂUNÁ, dăunez, vb. I. intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. [pr.: dă u ] – Din daună. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A dăuna ≠ a folosi Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DĂUNÁ vb. 1. a … Dicționar Român
daună — DÁUNĂ, daune, s.f. 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). ♢ loc. prep. În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Despăgubire. [pr.: da u ] – Din lat. damnum. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007.… … Dicționar Român
dauna — sf. P bot. durnaropė (Datura) … Dictionary of the Lithuanian Language
Dauna DOP — est le nom donné à une huile extra vierge d olive (en italien : olio extravergine di oliva) produite dans la province de Foggia. Depuis 1996, l appellation Dauna est protégée par le label de qualité Denominazione di Origine Protetta (DOP).… … Wikipédia en Français
dãuná — vb. (sil. dã u ), ind. prez. 1 sg. dãunéz, 3 sg. şi pl. dãuneázã … Romanian orthography
pagubă — PÁGUBĂ, pagube, s.f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună. ♢ loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ♢ expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă n… … Dicționar Român
prejudiciu — PREJUDÍCIU, prejudicii, s.n. 1. Pagubă, daună; p. ext. ştirbire a onoarei, a reputaţiei, a prestigiului cuiva. 2. (înv.) Prejudecată. [var.: (înv.) prejudíţiu s.n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium. Trimis de opr … Dicționar Român
formalism — FORMALÍSM s.n. 1. Orientare în artă, estetică, muzică, literatură care rupe forma de conţinut, tinzând să supraaprecieze forma operei de artă în dauna conţinutului, să considere forma un scop în sine şi nu ca expresie a conţinutului. 2. Atitudine … Dicționar Român
strica — STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de … Dicționar Român
captaţie — CAPTÁŢIE, captaţii, s.f. (Rar) Captare. ♦ Uneltiri viclene întrebuinţate în scopul obţinerii, printr un act juridic, a anumitor foloase pentru cineva în dauna altcuiva. – Din fr. captation, lat. captatio. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
